Frunzuliță și una,
Frumoși cai are badea
Că le pune zurgălăi
Cum îi obicei la noi,
Și când iarna se coboară
Săniuța parcă zboară.
Frunzuliță ca sulfina,
Mândră-i iarna-n Bucovina,
Toate stau parcă stau gătite
Cu strai alb împodobite:
Casele-n soare sclipind
Și pădurea-i de argint.
Când omătul se așează
Mă gătesc să ies din casă
Că mă cheamă badea-afară
Să mă sui în sănioară,
Caii bat pasul pe loc
Să pornească la galop.
Zboară iute săniuța,
Frumoși cai are bădița
Că le pune zurgălăi
Și-i hrănește cu trifoi,
Aleargă iute ca vântul
Parcă nici n-ating pământul
Și răsună-n munți și văi
Cântecel de zurgălăi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică de iarnă în Bucovina, unde o tânără este invitată de iubitul ei la o plimbare cu sania trasă de cai împodobiți cu zurgălăi. Versurile evocă bucuria și frumusețea peisajului hibernal.