Crenguță de maghiran,
Mă rog lui taica de-un an
Să-i facă bădiții car
Din butuci de odolean.
Cu spițe de romaniță
Cum n-are-n sat alt bădiță,
Cu proțap de liliac,
Cu jugul din lemn de fag.
Și doi boi din rugi de mac
Să trag la bădița-n prag,
Boii-or trage la resteu,
Badea le-a cânta mereu.
Boii-or trage-n lopățele,
Badea-a fi-n brațele mele,
Boii-n prag s-or hodini,
Eu cu badea m-oi iubi,
Fă-mă bade-o biciușcuță
Să mă porți numa-n mânuță,
Să mâi boii la pășune
Pe sub poală de pădure,
Eu cu grebla, tu cu coasa,
Strângem iarba ca mătasea,
Când o fi gata căpița
Amândoi ne-om da gurița.
Sensul versurilor
O fată își dorește să fie alături de iubitul ei, idealizând munca la câmp și viața simplă. Ea își imaginează un car special pentru el și o viață idilică împreună.