Are mama un flăcău
Ca brăduțul din Ceahlău,
Obrăjoru-i ca bujorul,
Nu are seamăn feciorul.
Fetița-i rază de soare
Cu miros de lăcrămioare,
De n-o văd o zi și-o noapte
Mă prind dorurile toate.
Eu sunt mama ochilor
Care i-am crescut cu dor
Și le-am făcut somnul dulce,
Brațul pat ca să se culce.
Pământ semănat cu flori,
Crește și-ai mei doi bujori:
Stejărel verde din plai,
Fetița cu păr bălai.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unei mame pentru copiii ei, comparându-i cu elemente frumoase din natură. Ea își amintește cu drag de momentele în care i-a crescut și le-a oferit siguranță și confort.