De la Dumbrăveni la vale
Mândru trandafir răsare,
Trandafir roșu-nflorit
De mâna mea răsădit.
Mi l-am răsădit pe soare
Mângâind floare cu floare
Și l-am pus lângă cărare
Să-i stea lui bădița-n cale.
Când o trece să mi-l strige:
– De unde vii tu, voinice?
– Vin din vârful munților
Pe sub poala brazilor
De trei zile călător,
Mânat de-al mândruții dor,
Dorul meu și floarea ta
Cu mândra ne-om cununa.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unui tânăr pentru o fată, simbolizată printr-un trandafir plantat cu grijă. El călătorește prin munți, mânat de dorința de a se întâlni cu iubita sa și de a se căsători cu ea.