Dac-aș mai iubi o dată
Aș întoarce lumea roată,
Casa mea piatră cu piatră
S-o mut la bădița-n poartă,
La izvor cu apă rece
Să-l văd pe badea când trece.
Degeaba răsare luna
Pentru mine e tot una,
Luna răsare și-apune,
Dar puiul meu nu mai vine,
De el n-am avut noroc
Zi și noapte ard în foc.
Nu da, Doamne, omului
Zbuciumul pământului,
Mie nu-mi lua cântatul
Să pot îndura oftatul,
Pământul se liniștește,
Dar omul se prăpădește.
Frunză bătută de vânturi,
Omule bătut de gânduri,
Iubește la tinerețe
Să trăiești la bătrânețe
Că tinerețea ți-i scurtă,
Bătrânețea urâtă-i urâtă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund pentru o iubire pierdută și dorința de a schimba trecutul. Vorbitorul reflectă asupra trecerii timpului și asupra efemerității tinereții, exprimând o tristețe profundă și un sentiment de zbucium interior.