Am fost una la maica
Precum îi pe cer luna.
Am fost una la părinți
Cum îi luna printre munți.
Grădinița mea cu flori
Îmi ținea loc de surori,
Pomișorii loc de frați,
De cumnate și cumnați.
Și-am lăsat casa plângând
Și portița suspinând,
Cu dorul m-am cununat,
Cu dragostea de bărbat,
Departe de satul meu
Eu cu bărbățelul meu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia unei fete care și-a părăsit familia și casa pentru a se căsători. Ea își amintește cu drag de copilărie și de legăturile strânse cu familia, simțind dorul de satul natal.