Drag mi-e strânsul fânului
Și cântatul cucului,
Dragă mi-e hora din sat
Și la fân de adunat,
Cucul să cânte pe coastă
Și eu cu grebla pe brazdă.
Colo-n vale la izvor
Fluieră badea cu dor,
Trage binișor la coasă
Ca să taie iarbă deasă,
Mierla cântă de răsună,
Eu vă cânt cu drag din gură.
Am fost pasăre de munte
Ce-o știut frumos să cânte,
Am floare printre brazi
Și-am cântat la oameni dragi,
Am cântat și-oi mai cânta
Că mi-e arsă inima
Și mă-ntorc în sat mereu
Ca și mierla-n cuibul său.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dragostea pentru viața rurală, natură și tradiții. Naratorul se identifică cu o pasăre de munte care se întoarce mereu la origini, cântând despre frumusețea satului și dorul de casă.