Măna-mu, măicuță dragă,
Măna-mu, măicuța mea!
Tristă-i viața mea pribeagă,
Măna, măna-mu!..
Pribegesc printre străini,
Măna-mu, măicuța mea!
Ca floarea prin mărăcini,
Măna, măna-mu!..
Bate vântu’ o clătește,
Măna-mu, măicuța mea!
De mărăcini se lovește
Măna, măna-mu!..
Că străinu-i tot străin,
Măna-mu, măicuța mea!
De i-ai face apa vin,
Măna, măna-mu!..
„-Măna-mu, copile dragă,
Știu cât îți este de greu..
Tristă-i viața ta pribeagă,
Ca și drumu’ meu..
Doar știi cât am pribegit
Dintr-un loc într-altu’..
Până toate le-am pierdut
Și casa și satu’.. „
Măna-mu, măicuța mea,
Măna-mu, măicuță dragă!
De ce te-ai dus într-o stea,
Străină, pribeagă?..
C-am rămas singur pe lume,
Măna-mu, măicuța mea!
M-aș duce da’ n-am la cine..
Of, măicuța mea!..
N-are cin’ să mă mângâie
Măna-mu, măicuța mea!
Nici vorbă bună să-mi spuie
Of, măicuța mea!..
Și-ți trimit maică pe stele,
Măna-mu, măicuța mea,
Doru’ și doinele mele,
Măiculița mea!..
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unui copil pentru mama sa, care nu mai este în viață. El se simte singur și pribeag în lume, tânjind după mângâierea și sprijinul matern.