Te-am făcut din lut, ție să mă-nchin
Chip cioplit de mine, cum te-am voit eu
Tu să-mi fii de-acuma singur, Dumnezeu
Ochii tăi de beznă să-i sărut mai mult
Să-ngenunchi la tine și să te ascult.
Simt că-i mult mai bine să te am de-acum
Talisman credinței mele orișicând..
Să te am alături, să te am în gând
Ziua la necazuri, noaptea la plăceri
Tu să-mi fii aleanul multelor dureri.
Iar de-o bate vântul tot a vreme rea
Să te am ca sprijin, orişicum ar fi
Chip cioplit de mine, ție voi sluji
Tu să-mi fii cetate, eu să-ți fiu vasal
Amândoi o mare, amândoi un val.
Orișiunde gândul bun ne va purta
Către orice zare, către orice loc
Poate spre ambiții, poate spre noroc –
Îți voi fi cucernic, tatăl meu, amin
Chip cioplit de mine, ție să mă-nchin!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune absolută față de o entitate creată, un "chip cioplit", ridicată la rang de divinitate. Naratorul își oferă supunerea totală, găsind alinare și sprijin în această creație, dar sugerând și o formă de dependență și sacrificiu de sine.