De mult înstrăinatul
De-abia ce ți-a sosit,
Așterne-i, mama, patul
Să doarmă dus băiatul
Bolnav și obosit!
Bătu el multă cale
De când te-a părăsit…
Învins de dor și jale,
Pe prispa casei tale
Se culcă obosit…
Ci nu-ntreba: pe unde
A fost și ce-a găsit?
El rana-și va ascunde
Și nu-ți va ști răspunde
Decât: „Sunt obosit…”
Sensul versurilor
Un fiu se întoarce acasă, înfrânt de dor și oboseală, după o lungă călătorie. El nu vrea să vorbească despre experiențele sale, ci doar să se odihnească, lăsând în urmă suferința.