Sus în înaltul cerului,
Șade Maica Domnului,
Sus în înaltul cerului,
Plânge Maica Domnului,
Vin îngerii și o-ntreabă,
De ce plângi Măicuța dragă,
Cum să nu plâng să suspin,
De-atâta popor păgân.
Dimineața când se scoală,
Nici pe față nu se spală,
Și se duc la făgădău,
Și-njură pe Dumnezeu,
După ce se-mbată bine,
Ma-njură și pe mine,
Milă mi de copii mici,
Când rămân far’ de părinți.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea Maicii Domnului față de păcatele oamenilor, care uită de Dumnezeu și se dedau la vicii. Ea deplânge soarta copiilor care suferă din cauza comportamentului părinților lor. Este un cântec de jale și avertisment.