Enigmatici și cuminți
Terminându-și rostul lor
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți.
Cheamă-i, Doamne, înapoi
Că și-așa-au dus-o prost.
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Da un ordin, da ceva
Să-i mai poți întârzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viața lor,
Ale fiilor erori.
Doamne, fă-i nemuritori,
Pe părinții care mor.
Doamne, fă-i nemuritori,
Pe părinții care mor.
Ia priviți-i cum se duc,
Ia priviți-i cum se sting,
Lumânări în cuib de fum
Parcă tac și parcă mint.
Plini de boli și suferinzi,
Ne întoarcem în pământ.
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.
E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea.
Sărut mâna, tatăl meu,
Sărut mâna, mama mea.
Dar de ce priviți așa?
Fata mea și fiul meu.
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei, mă duc și eu.
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei, mă duc și eu.
Sărut mâna, tatăl meu,
Sărut mâna, mama mea.
Rămas-bun, băiatul meu,
Rămas-bun, fetița mea.
Tatăl meu – băiatul meu,
Mama mea – fetița mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea pierderii părinților și regretul pentru timpul petrecut cu ei. Este o rugăciune adresată divinității pentru a-i binecuvânta și a le oferi nemurire, subliniind sacrificiul lor și importanța prețuirii părinților cât timp sunt în viață.