Ninge iar, iubito, în absența ta
Ca o despletire de cireși în mai
Din copilărie n-a mai nins așa
Dacă ai fi cu mine am fugi pe cai.
Parcă tot pământul e-nvelit de cer
Prins de Odiseea fulgilor de nea
Azi mi-e dor de tine ca un mesager
Urmărit de viscol și absența ta.
Refren:
Ninge cu argintul coamelor de cai
Ninge ca o nuntă veche la fereastră
Dac-ai fi cu mine astăzi în alai
Am porni, iubito, către nunta noastră.
Ca și cum ar curge vremea înapoi
Să împartă iarăși două veșnicii
Ninge cu duminici, ninge între noi
Cei pierduți în lume, singuri și copii.
Dacă-aș ști pe unde este umbra ta
Azi pe sub zăpadă ți-aș săpa tunel
Și-am reface lumea cum a fost cândva
Într-un vis de sănii și de clopoței.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de o persoană dragă, accentuat de peisajul hibernal. Ninsorile abundente evocă amintiri din copilărie și un sentiment de pierdere și singurătate. Naratorul își dorește să se întoarcă în timp și să retrăiască momentele fericite alături de persoana iubită.