Afară ninge liniștit
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul.
În casă patul e făcut
Dar cine să se culce?
Când mama spunea de Iisus
Cu glasul ei cel dulce.
Cum s-a născut în fân
În ieslea cea săracă
Iar boii peste el suflau
Căldură ca să-i facă.
Și-au mai venit la el acolo,
Păstorii de la stână
Și îngerii cântau în cor,
Cu flori de crin în mână
Sensul versurilor
Cântecul descrie o scenă familială caldă și liniștită în timpul iernii, unde mama le vorbește copiilor despre nașterea lui Iisus. Versurile evocă un sentiment de pace și bucurie simplă, concentrându-se pe valorile familiale și credința religioasă.