–GOA–
Am un înger păzitor care mă întreabă neîncetat
Ce-am făcut cu viața mea și unde am plecat
19 de ani de viață au trecut, să moară fapta
M-am îndepărtat de steaua mea și acum îmi caut alta
Ceva mă ține legat, sunt obosit și agitat
Pe zi ce trece e tot mai greu, că am adunat multe pe cap
Dar multe din ele mă luminează, parcă nici n-au existat
Mi-am pus sufletul pe tavă ca să meargă totul uns
Dar nu știu ce s-a întâmplat nici atunci, nici pe parcurs
Că am fugit de zile grele, și am înțeles că au fost de sus
Eram cu mintea prea departe, n-am înțeles ce-avea de spus
Când am plecat de la apus, mi-am pus speranța într-o stea
Până îmi găsesc una mai bună, eu îmi văd de viața mea
Mă bat cu pumnul în piept că am câștigat un suflet bun
Care deseori se înclină fără să aleagă un drum
Și rareori se-nchină, am inima flămândă în căutare de lumină
53 de kg, piele și os, mi se vede pe retină
Aveam un vis care a dat buzna dar ușor se termina
Eu dacă plec, ce las în urmă?
Doar o fărâmă din mine
O parte care încă suspină după șlefuire (X2)
–Ștefan–
Îmi caut antibioticele printre sticlele de alcool
Îmi regizez viața și totuși am nevoie de-un rol
Că rulez și trag propriile filme-n cap
Nu mai beau din sticla altuia, deci pun capac
Am ales de multe ori să plec pe același drum
Pe care oricum, știam că am să-l regret acum
Când îmi pun și-mi transpun gândurile negre
Pe colile astea albe care cândva o să ajungă scrum.
Te arde soarele, în mine bate vântul
Linistea și pacea de-afară-mi provoacă război înăuntru
Și am un suflet rece, că mulți îmi aruncă priviri de gheață
Și-s sătul de cărți și sfaturi, frate, doar viața te-nvață.
Și am greșit punându-mi prietenii pe primu’ loc
Și am ajuns să nu mai cred în familie deloc.
Dar am învățat că trebuie să uiți ce a fost ieri
Am învățat că trebuie să înveți din greșeli
Vremurile de atunci, amintirile de azi
Care nu mă lasă să dorm și mă aprind ca un aragaz
Uneori nu știu unde sunt, cine sunt, de ce sunt aici și ce dracu’ se-ntâmplă
Că problemele-mi stau pe cap ca o căciulă strâmtă.
Și-am adunat zilele când nu era nimeni care să m-asculte
Și am adunat și nopțile când scriam ore întregi și mi se par mai multe
O ard cu alte gaști și pe aceleași străzi, da’ c-un singur scop
Să-mi fac familia mândră, dacă-i mândră că fac hip-hop.
Am nevoie de-o clepsidră, să mă-ntorc în timp
Că am sute de greșeli pe care vreau să le repar sau să le schimb
Sau vreau cel puțin o plimbare printre anii trecuți
Și să-mi cer scuze tuturor prietenilor pierduți..
Da’ pân’ atunci prefer să-mi fumez amintirile într-una
La fel și țigările, da’ am mai rămas doar cu una.
Că nu mai am încredere în nimeni și nici măcar nu știu ce simt
Uneori vreau doar să prind un ritm, că până și eu mă mint
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie interioară complexă, marcată de regrete, căutarea identității și dorința de a schimba trecutul. Artiștii reflectă asupra greșelilor făcute, pierderilor suferite și luptei pentru a găsi un sens în viață.