Privire prin geamlâc în pasalâc.
Miresme plutitoare în stinse cafenele
și în geamii cu turle de roșu bigi-bigi
tutunul se ascunde în pipe și-n masele
pe rafturi dorm pisicii și se trezesc covrigii.
În portul de sineală răsună geamandura
mari sticle de mastică în pivnițe adorm
penițe klaps, borcane cu vechi șerbet de mure
se-ngrămădesc pe mese într-un trecut diform.
În atelierul serii cad stele pe podele
și bufnițe vin în taină șezând pe vazistas
un scrâșnet de metale răsună-n giurgiuvele
târcovnicii încearcă în strană straniu glas.
Pe tăvi de-alamă lucii vin oști de baclavale
și-un bric salută luna la Tulcea în ostrov
la un pahar de vorbă cu țuică și taclale
mă-așteaptă ca un pașe poetul L. Dimov.
Sensul versurilor
Piesa evocă o atmosferă nostalgică a unui oraș oriental, plin de arome și imagini pitorești. Este o rememorare a trecutului, cu elemente specifice precum cafenele, geamii și personaje poetice.