Au, frunzuliță firul ierbii
Au, sus, sus, sus la furca Cernii
Au, eu mă duc cu oile, mai
Cum se varsă zorile, mai
Cum se varsă zorile, mai
Mai nana, mai nana, mai nana, mai nana, mai nana, mai.
Băgea mă așteaptă în coastă
Mai la deal de stâna noastră
Stă culcat pe pat de flori
Când îl văd mă prind fiori.
Au, lângă oi când am ajuns
Au, oilor cu drag le-am spus
Au, rămas bun, oile mele
Voi rămâneți singurele
Că așa-i pe la noi zănatul
Să mergi să-ți urmezi bărbatul.
Și-am plecat seara pe lună
Cu băgâța al meu de mână
Să dormim pe pat de fân
Să nu ne mai despărțim
Și-acolo să facem casă
Unde-o fi umbra mai deasă
Sensul versurilor
O tânără părăsește oile și viața pastorală pentru a-și urma iubitul. Cântecul evocă un sentiment de dragoste profundă și legătură cu natura, dar și acceptarea tradițiilor.