De acasă când am plecat, eu, în lumea mare,
Am lăsat copii, nevastă cu lacrimi amare. x2
Ce n-aș da să fiu acasă și să-i strâng în brațe,
Să le spun că viața-i grea departe de casă.
Ce n-aș da să fiu acasă și să îi strâng în brațe,
Să le spun că viața-i grea în America.
Fericiți sunt toți copiii ce au tată la masă,
Numai copilașii mei n-au tată la masă x2.
Ce n-aș da să fiu acasă și să îi strâng în brațe,
Să le spun că viața-i grea departe de casă,
Ce n-aș da să fiu acasă și să îi strâng în brațe,
Să le spun că viața-i grea în Germania.
Greu e, Doamne, să trăiești departe de casă, de copii tăi cei dragi și de-a ta nevastă x2.
Ce n-aș da să fiu acasă și să îi strâng în brațe,
Să le spun că viața-i grea departe de casă.
Sensul versurilor
Un tată plecat de acasă își exprimă dorul profund pentru familie și regretul de a nu fi prezent în viața copiilor săi. El reflectă asupra greutăților vieții departe de cei dragi și asupra sacrificiilor făcute pentru un trai mai bun.
