Nici nu știu ce dracu să mai spun acum
Iar am făcut să plângă un suflet bun la cât sunt de nebun
Fata asta mă iubește după tot ce a fost
Cu mintea mea bolnavă mă comport ca un prost.
Dar știe cum sunt și aproape tot prin ce-am trecut
Și eu știu că mă înțelege altfel ar fi plecat de mult
Dar a rămas cu mine mai mult la rău decât la bine
Că am momente când mă lupt și nici eu nu știu cu cine.
În fine vorbesc de viitor dar trecutul mă apasă
Și când sunt în ceață mă ține strâns și nu mă lasă
Știu că-i pasă și o simt când plânge sau e tristă.
Dar uneori mă întreb: oare cum rezistă?
Nu-i genul să facă poze nici nu prea se machează
Ea e genul de fată trează citește și desenează
E atât de frumoasă și vreau să o văd zâmbind mai des
Da’ uite că o fac să plângă atunci când înnebunesc.
Ce dracu e cu mine iar m-am pierdut în morții mei
Știu că o vreau doar pe ea nu am treabă cu alte femei
Ce am eu în cap, probleme vechi de atâția ani.
Că am crezut în oameni și am rămas cu atâtea răni
De atâtea ori am rănit-o, săraca tot încearcă
Să mă liniștească spunându-mi tot ce ne leagă
Și o înțeleg că e greu mai ales când sunt departe
Și tot ea îmi spune că o să trecem noi peste toate.
E atât de aproape când închid ochii mă desprind
Și continui să mă mint că o să fie și când îi deschid
Dacă ai pleca aș înțelege sau măcar aș încerca.
Gândul că n-ai mai fii a mea îmi distruge inima
Nu pot să-ți cer să mai rămâi chiar dacă asta-mi doresc
Dar știu că sunt mereu plecat uneori d-aia mă urăsc
Și mă gândesc nopți la rând cum să-ți fiu aproape
Când ai nevoie de căldură să te pot lua în brațe.
Am nevoie de tine pentru cât mai am zile
Ai încredere în mine spune-mi că o să fie bine
Ar fi păcat să renunțăm la drum deși știu că este greu
Dar tot ce am eu e al tău și așa va fi mereu
Sensul versurilor
Piesa exprimă zbuciumul într-o relație dificilă, marcată de regrete și nesiguranță. Naratorul recunoaște că își rănește partenera, dar totodată își exprimă dependența și dorința de a fi mai bun, temându-se de pierderea ei.