Amintirea ta deloc nu pot să o scot din minte
Ești acolo și vei fi acolo poate pe vecie
Gândurile mă răscolesc rău de tot
Nu pot să cred că te-am avut
Și când zic tot, erai totul pentru mine
Că viața mea e nasoală rău fără tine.
Știu asta și nu mi-am imaginat că va fi așa
Știam că am să regret în viața mea
Dar deja fiecare secundă pură
Ideea că te iubesc în mintea mea plină de ură
Și dezgust că te-am pierdut, că am fost un orb
Și acum ce pot să fac decât să fiu negru de supărare ca un corb
Nu știu ce să spun, ce să-ți zic, poate atunci tot ce a fost de spus s-a spus
Și tot îți zic din nou a mia oară azi și din nou și mâine
Că te iubesc și te vreau din nou lângă mine.
Și în liniștea serii gândul mă părăsește din nou la tine
Și lasă-l să stea acolo la tine că e mult mai bine decât lângă mine
Lângă mine nu e deloc bine decât dacă ești tu cu mine
Și tot atârnă tot la tine, ce să-i fac, țin la tine
Mai mult decât la mine și mă urăsc și știi bine.
Tare pentru faptul că te-am tratat ca pe o oarecare
Nu ești o oarecare, ci ești o fată dintre alea foarte rare
Că nu cred că am zis vreodată un sincer te iubesc
Cum ți l-am zis ție… mă jur să mor nebun.
Și nu am să pot uita ziua în care ne-am întâlnit pentru prima dată
A fost o dată importantă
Nu foarte ok afară, era destul de răcoare
Am fost să vorbim și să ne cunoaștem mai bine
Am avut la început ceva reticențe, dar ceva în privirea ta
Ma asigura că nu e așa
Și că doar ce regăsisem fata perfectă pentru viața mea
Și poate că sună ciudat, dar e chiar așa
Crede-mă că nu te mint și nu te-am mințit niciodată.
Și revin și îmi cer iertare și îmi pare rău că te-am pierdut
Dar asta e, poate merit nepăsare
și sper ca măcar versurile astea să le auzi odată
Să știi că am ținut mult la tine, mai mult decât am ținut la cineva vreodată
Și îți spun din nou un sincer te iubesc plin de regret [pff]
Regret ce nu îmi trece, dar nu mă manifest
Sunt chiar discret, că te văd în fața mea și îmi vine să te iau în brațe
Să îți spun o grămadă de chestii poate hilare
Sau poate banale, dar toate sunt de disperare.
Și pe asta o știi, să fii sigură că te-am iubit mereu [mereu…]
Și e foarte greu să știu că acum tu poate iubești pe altu
Dar ce pot să fac eu? nimic. tac, plâng, suspin, trag un fum și țip
Că te vreau din nou lângă mine, măcar un pic
Iar să te simt aproape inima îmi cere și mă aduce la disperare.
Și mă doare tare, din ce în ce mai tare gândul ilustru
Că niciodată lângă mine nu vei mai fi și doare tare de tot să știi
Dar nu trebuie să mai plâng, nu mai sunt un copil
Dar tot încerc să stau și am gândesc la tine chill
Dar nu pot, nu pot, trebuie să înțelegi
Te rog înțelege-mă, te vreau cu disperare
Inima îmi e goală și însetată de iubirea ce o dădeai odată.
Odată… odată… ce fel sună…
Și totuși mi se pare că totul a fost acum o lună
Și totuși telefonul care aștept totuși nu mai sună
Și îmi spun în glumă, lasă frate că o să sune
Nu o face și din ce în ce mai greu să-mi urmăresc gândurile
Gândurile desprea tot nu-mi dau pace
Sper să îmi dea pace, sper.
Dar nu vor, le place să îmi fută și mintea și capu și gândurile nonstop
Să mă trezesc mereu cu gându tot la ea
Dar ea parcă nu se mai gândește la mine, știu sigur
Că are pe altu lângă ea nu ca mine
Că am doar prieteni adevărați lângă mine și îmi e bine.
Dar gândul tot la ea îmi este, știi bine
Inima îmi e ca un cărbune
Ce așteaptă și așteaptă scânteia pentru focul cel mare
Care încă îl aștept, dar nu vine, nu vine
Și nu o să vină niciodată, știi bine
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și dorul intens pentru o iubire pierdută. Naratorul rememorează momentele frumoase, își recunoaște greșelile și își exprimă disperarea de a o avea din nou alături.