Strofa 1.
Oare n-ai vrea tu să fii muza mea cu buze dulci
Diferită ca o floare între stânci
Mă iei în brațe și mă strângi
Tu ești frumoasă și când plângi.
Fir de iarbă printre flori
Dimineața în zori, știi că mă omori
Cu ochii tăi poți să vrăjești și vrăjitorul
Și tot în ei vreau să-mi văd reflectând viitorul.
Cine te-a trimis femeie pe pământ pe tine?
Și te-a împins prin tot felul de întâmplări la mine
Să fie pur și simplu o coincidență?
Sau poate doar vibram pe aceeași frecvență.
Una vine, alta pleacă, tu rămâi
Fără tine parcă sunt al nimănui
Fără tine parcă cuiul nu e cui
Tu nici măcar nu știi ce poți să faci și cui.
Refren.
Inima din pieptul meu
Bate pentru dragoste
Când îmi spui că mă iubești
Se-aprind toate stelele
Și când mă ții de mână
Eu pot să ajung la lună
Și peste orice vom putea să trecem împreună.
Strofa 2.
Trec zile de parcă sunt minute
Când cupidon își ia săgeata și-o ascuțe
Inima vorbește, gândurile-s mute
Și parcă toate circuitele căzute.
Întâmplător că tu vibrezi la fel ca mine
Și cum s-a întâmplat totul de la sine
Cum ai apărut tu ca prezență
De data asta nu pot să cred în coincidență.
Despre genul tău de om aud în basme
Pentru ea au fost războaie și dezastre
O visez când fumez și plec spre astre
Și vreau ca filmele mele să fie ale noastre
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și sentimentul că întâlnirea cu persoana iubită este predestinată. Vorbitorul se simte complet și capabil de orice alături de această persoană, depășind orice obstacol împreună.