Sunt singură în noapte
Și simt iar lipsa ta.
În camera goală,
Mă doare liniștea
Poate mâine îmi va fi bine,
Poate voi uita
Privirea ta ce mă arde
Îmi frânge inima.
Sunt atât de departe de tine
Mă ascund în umbra mea.
Sunt eu de vină
Sau e vina ta?
Dar acum nu mai contează
Cine a greșit,
Nu vrei să știi
Și nici nu-ți pasă
Cât de mult te-am iubit!
Amintirea ta,
Mă răscolește într-una
Îmi frânge inima
Nu înțeleg de ce
Ești în mintea mea
Poate îmi va spune cineva… vreodată
Departe de tine,
Mă-ntreb, în lipsa ta,
Cine-i de vină?
Poate-i vina mea
Când nu găsesc răspuns la toate
Trăiesc din amintiri.
Ți-am dat inima mea,
Ți-am dat dragostea mea,
Mai mult de atât n-am să pot da
Amintirea ta,
Mă răscolește într-una.
Îmi frânge inima
Nu înțeleg de ce
Ești în mintea mea
Poate să îmi spună cineva.. vreodată
Dacă vreodată am să te pot uita!?
ha. ha.. ha..
ha. ha.. ha..
Amintirea ta
Mă răscolește într-una
Îmi frânge inima
Nu înțeleg de ce
Ești în mintea mea
Poate să îmi spună cineva..
Dacă te voi uita.. vreodată!?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care suferă după o despărțire. Amintirea persoanei iubite o răscolește și nu înțelege de ce nu o poate uita, întrebându-se dacă va reuși vreodată să o facă.