Tipu’ asta-i diferit, genu’ pare dubios rău
Nu-l vezi la ei în cartier, nu-l vezi în cartieru’ tău
Te uiți în ochii lui și vezi cei treisprezece ani de jeg
Treisprezece ani de jigodii cu caracter infect
Nu-i pasă, nu pare trist, nu pare perfect
E plin de viață, da’ fără chef
Nu vede ce nu vrea, n-aude ce nu-i place, pare suspect
Pare c-are ceva în cap da’ e defect
Cauți s-afli mai multe și zici „doar nu-l înțeleg”
Nu vrei să știi când doarme că probabil n-o face
Nu vrei să știi ce face că probabil nu-i place
Îl tragi degeaba de limbă și vrei să-i intri sub piele
Și poartă haine de-alea largi da’ parcă nu-ncape-n ele
Pare din lumi paralele și asta pare tare rău
Și încă nu-i știi parfumul da’ parcă-ar fi pe gustul tău
Pare că are lovele, pare c-aruncă din ele
Pare c-o sugi grav că el nu dă banii pe plăcere
Și ai doar capu’ pe umeri deci scoate-o replică tare
Că nu știi ce gândește și nu știi dacă are răbdare
Dacă e genu’ care-ar face-o favoare
Dacă sare când te bate, când te taie, când doare
Poate c-ar fi mai bine să pui o-ntrebare
Să vezi în ce stare e, poate c-are răbdare
Poate c-ar fi o idee să nu mai stai să pierzi timpu’ în continuare
Da’ când faci un pas în față el dispare
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj enigmatic și greu de înțeles, care pare să aibă o influență negativă asupra celor din jur. Persoana care încearcă să-l înțeleagă se simte atrasă, dar și manipulată, iar finalul sugerează o dispariție misterioasă.