Privesc înspre grădina în care S-a rugat
Isus cu ucenicii, Tatălui Preaînalt..
Observ fiorii morții din Fața lui Isus,
Știa că-n fața-I stă o jertfă de adus.
Doresc și ucenicii să Îl ajute-n rugă,
Dar vai, cuprinși de somn,
Se culcă pe țărână
Și uită de durerea din viața lui Isus,
Ei nu pot să trăiască acel moment nespus!.
Priveste spre gradina si fii si tu cuprins de foc,
De felul rugaciunii si nu dormi deloc,
Caci cel mai minunat e atunci cand pe genunchi
Esti una cu Hristos,
Esti una cu Isus!.
Isus îi scoală odată, chiar de două ori.
Și-apoi îi lasă ca să doarmă.. tot nepăsători
Dar Domnu-n rugăciune are sudori de sânge,
Și-acum nimeni cu El nu mai poate plânge..
Privesc înspre grădina în care azi și noi
Vorbim cu Isus.. murise pentru noi
Am fost chemați ca să trăim viața de pocăință
Dar nu cumva suntem cei fără de credință?.
Priveste spre gradina si fii si tu cuprins de foc,
De felul rugaciunii si nu dormi deloc,
Caci cel mai minunat e atunci cand pe genunchi
Esti una cu Hristos,
Esti una cu Isus!
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul rugăciunii lui Isus în grădina Ghetsimani și chemarea la credință și pocăință. Subliniază importanța rugăciunii și a unirii cu Hristos, în contrast cu nepăsarea ucenicilor.