De ce suntem închişi, când este libertate
De ce suntem zgârciţi, când le avem pe toate
De ce ne împărţim, când suntem împreună
De ce nu ne iubim, când Domnul ne adună.
/: Mi-e dor de partăşia cu fraţii ce-am avut
Mi-e dor să simt fiorii ca la început
Mi-e dor de tot ce-i sfânt, mi-e dor de ce-i curat
De ce-i dumnezeiesc şi adevărat :/.
De ce ne dezbinăm în trupul lui Cristos
De ce lovim cu piatra în cel căzut de jos
De ce nu mai simţim cu cel de lângă noi
De ce iubirea scade şi suntem tot mai goi.
Mi-e dor de cântarea cântată cu har
Mi-e dor de rugăciunea plină de jar
Mi-e dor de Tine, Doamne, mi-e dor de veşnicii
Mi-e dor să-Ţi aud glasul când vei veni.
De ce nu renunţăm la forme şi tradiţii
De ce nu mai slujim şi vrem doar funcţii
De ce ne credem sfinţi, care mai de care
De ce vopsim rugina chiar şi-n adunare.
Mila şi îndurarea, Doamne, o chemăm
Iartă-ne pe toţi, Te rugăm
Dă-ne o haină nouă şi o inimă aleasă
Să cinăm apoi cu Tine la masă
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de o relație mai profundă cu Dumnezeu și cu ceilalți credincioși. Ea critică superficialitatea, dezbinarea și lipsa de iubire din comunitate, implorând iertare și o transformare spirituală.
