Vine unu,
Între timp rup gramatica
Și timpul mă privește rece ca Antarctica
Stau pe o străduță de căsuță și căruță
Pe o planetă cu navete și rachete
Doi, acum sunt ca o plantă
Cu tulpini și spini, pământ, soare, apă laolaltă
Mă ridic din rădăcini printre mărăcini
Când fumez devin un spadasin, un asasin.
Maaa, reinventez, o iau de la capăt
Mai ales că-s cu un picior în groapă de la marfă
Mărfă, vezi că nu e grabă
Sclipitor ca un luceafăr
De efect ca un pistol în ceafă
Acum nu mai vorbesc, vorbește glonțul
Bagabonții își arată colții pe la colțuri
Acum nu mai vorbesc, vorbește glonțul
Cine e bagabontul care vede orizontul
Am hibernat, e gata planul
De când mi-a luat fața gun-ul, arcul, iataganul
Vrei cel mai bun show, nu fi zgârcit, adu’ banu’
E versiunea mea de blues, sunt Johnny Răducanu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o sesiune de rap în care artistul vorbește despre viața pe stradă, dificultăți și reinventarea de sine. Versurile sunt agresive și metaforice, reflectând o luptă continuă pentru supraviețuire și succes.