Stai lume și ia aminte
Omenia nu se vinde
Nu se vinde, nu se ia
Nici cu galbeni de-ai avea
Nu se vinde, nu se ia
Nici cu galbeni de-ai avea.
Omenia-i lucru sfânt
Nu se vinde pe pământ
Nu se vinde pe pământ
Nici pe aur, nici pe argint
Nu se vinde pe pământ
Nici pe aur, nici pe argint.
Tot mai greu îi de găsit
Omul bun și de cuvânt
Una zice alta face
Și spatele ți-l întoarce
Una zice alta face
Și spatele ți-l întoarce.
Omul ce n-are cuvânt
Îi așa ca lemnul strâmb
Îi așa ca lemnul strâmb
Nu-l poți îndrepta nici când
Îi așa ca lemnul strâmb
Nu-l poți îndrepta nici când.
Peste multe am trecut
Și mult bine am făcut
De-ar fi să mănânc pământ
Eu nu-mi trec peste cuvânt
De-ar fi să mănânc pământ
Eu nu-mi trec peste cuvânt
Că așa-i a mea fire
De-am zis da așa rămâne!
Sensul versurilor
Piesa subliniază importanța fundamentală a omeniei și a respectării cuvântului dat. Ea deplânge pierderea acestor valori în societatea contemporană, unde promisiunile sunt adesea încălcate, iar integritatea este compromisă. Vorbitorul își reafirmă angajamentul personal față de aceste principii, indiferent de costuri.