Un costum și-o pălărie
Re min
1
N-am două vieți pe pământ,
Nici două guri să mănânc.
Pentru ce averi să strâng?
Dacă mor mâine, poimâine..
Ce avere iau cu mine?
Un costum și-o pălărie.
Refren
Le-am spus la copiii mei
La fel să facă și ei
Să nu strângă avere multă
Numai cât să le ajungă.
Să nu-și tragă de la gură
Nici măcar o bucătură
Ce le-ar cere inima,
Ca și mine să le dea.
2
Pământul nu-mpărătesc
Cu cât am mă mulțumesc
Zile să am să trăiesc.
Dacă mor mâine, poimâine..
Ce avere iau cu mine?
Un costum și-o pălărie.
Refren.
3
Mi-e de-ajuns cât am muncit
Și prin ploaie și prin frig
La mine nu m-am gândit..
Dacă mor mâine, poimâine..
Ce avere iau cu mine?
Un costum și-o pălărie.
Refren.
Se repetă prima strofa + Refren
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea vieții și inutilitatea acumulării de averi materiale. Persoana își îndeamnă copiii să nu se concentreze pe strânsul averii, ci să se bucure de viață și să dăruiască celor dragi.