Dacă-nchid ochii
Și ascult vântul
Sărut lumina
Și gust pământul.
Refren: Sorb cu sete din petale lacrimile florilor
Și mă-ntreb cine-o fi inventat cuvântul „dor”
Ca un foc aprins de soare vreau să-mi dea vântul răcoare
Să mă stingă, să m-aprindă în joacă – copil hoinar
Dor îmi e să beau lumină, ca-n clipa care-o să vină
Fericirea să o aflu și eu.
De ce-ar fi toamna
De ce tristețe
De ce uitarea
Ochii s-o-nvețe.
Refren: Sorb cu sete din petale lacrimile florilor
Și de viață, de iubire, de zare mi-e-atât de dor
Dor îmi e să beau lumină, ca-n clipa care-o să vină
Fericirea să o aflu și eu – copil hoinar
Ca un foc aprins de soare
Vreau să-mi dea vântul răcoare
Să m-aprindă, să mă stingă din nou.
Dor îmi e să beau lumină, ca-n clipa care-o să vină
Fericirea să o aflu și eu – copil hoinar
Ca un foc aprins de soare
Vreau să-mi dea vântul răcoare
Să m-aprindă, să mă stingă din nou
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a regăsi bucuria simplă a copilăriei și conexiunea cu natura. Este o căutare a fericirii și a sensului vieții, marcată de un sentiment de nostalgie și dor.