Maluri de Cuvinte,
se surpă isteric,
în valurile Întrebărilor tot mai șifonate,
ale Conștiinței Vârtejurilor de Speranțe,
rebele și fără adăpost,
precum ne sunt Zilele fluviului de Priviri,
care se scurg,
în oceanul Iluziilor Vieții și al Morții,
după ce au cerșit prin Lume,
o singură Clipă de Adevăr,
primind în schimb,
Plumbul cenușiu al Norilor,
unor Vise,
înecate în Absurdul unei Deșertăciuni.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a viselor și a speranțelor, contrastând căutarea unui sens cu realitatea dezamăgitoare. Versurile sugerează o luptă interioară cu iluziile vieții și inevitabilitatea morții, culminând cu un sentiment de deșertăciune.