Raze de vise,
cad răpuse,
de umbrele gândurilor de plumb,
ale zorilor,
reci și obraznici,
cu orizonturile,
care nu le mai suportă,
singurătatea,
aripilor frânte,
ce-și beau întreaga noapte,
stelele căzătoare,
din cănile de pustiu a simțămintelor,
din sticlele ciobite ale destinelor,
atâtor disperări,
în valurile cărora ne înecăm,
cu sau fără voia noastră,
trecutul.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de disperare și singurătate, cauzat de greutățile trecutului. Vorbește despre cum amintirile și emoțiile negative ne pot copleși, ducând la un sentiment de înec în propria suferință.