Pierduți,
printre zâmbetele ridurilor,
unor zile fără adăpost,
din inimile de vânt ale cărora,
se pare că ne turnăm,
cu disperare,
în cănile de pustiu,
ale viselor,
întreaga răzvrătire și frământare,
a lumii,
de care ne îmbătăm,
până când cădem,
în șanțurile adânci,
ale remușcărilor,
de a nu reuși,
să ne invităm,
la dansul sălbatic al destinului,
Iubirea.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de pierdere și deziluzie în fața vieții, cu regrete legate de oportunități ratate. Vorbește despre o lume plină de frământări și despre incapacitatea de a îmbrățișa destinul și iubirea.