Orizonturi șterse în mare grabă,
de pe mesele Gândurilor,
ca să nu ne păteze,
Cămășile Privirilor,
pe care le-am îmbrăcat,
undeva-cândva,
nu mai țin minte când,
parcă la prima noastră Întâlnire,
iar acum le-am reluat,
spălate de curând,
în Teama de plumb,
a Speranței tot mai istovită,
de a ne reîntâlni,
Ochii Destinului,
care ne privesc,
striviți de Lacrimile Iubirii,
care nu poate înțelege,
ce anume caută,
printre Gratiile grele și reci,
ce țin închise în spatele lor,
Visele tot mai obosite și disperate,
care au ajuns să nu mai creadă,
în nici unul dintre noi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și deziluzia după o relație pierdută. Naratorul rememorează o întâlnire inițială plină de speranță, dar acum se confruntă cu teama și disperarea, simțind că visele lor comune s-au destrămat.