Poduri înghețate ale păcii cu noi înșine,
se surpă în inimi,
lăsând să cadă în vâltorile vieții,
gânduri, speranțe, amintiri, virtuți, simțiri,
spre a se îneca,
în apa menajeră și murdară a societății.
Clipe naufragiate,
încearcă să-și găsească țărmurile,
care se surpă mereu în căutarea fericirii,
lăsând să curgă sângele rănilor unei lumi,
pe care nu ne-am ales-o.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de deziluzie profundă față de societate și viață. Individul se simte copleșit de greutăți și dezamăgiri, căutând fericirea într-o lume imperfectă și dureroasă.