Alerg printre stelele căzătoare,
ale Destinelor,
încercând să o prind,
pe cea pătată cu propria mea Conștiință,
izvorâtă din adâncurile,
Iluziilor Vieții și Morții mele,
pentru a o agăța de Bolta Gândurilor,
devenită din ce în ce mai întunecată,
și mai grea,
până când a început,
să-mi cadă peste fruntea Viselor,
ce doreau să-și ia zborul,
către Străinul Subconștient,
al Adevărului Absolut,
al Iubirii,
care s-a strivit,
de Remușcările mele,
de a-l fi ignorat până acum.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de remușcare și regret pentru ignorarea iubirii și a adevărului. Conștiința personajului este pătată, iar visele sale sunt împovărate de greutatea gândurilor întunecate, culminând cu strivirea iubirii sub povara remușcărilor.
