Vaiu, vaiu, ce-am pățit
Dragostea când m-o găsit?!
Când era de prășuit
Fânu-n luncă de cosit.
Și de-atuncea mor și zacu’
Badea nu-mi trimite leacu’
Și-arde inimuța-n mine
Ca și-un cuptoraș de pâine.
De-atunci, bade, pân-amu’
Subțietu-mă dorul
De subțire ca tortul
Și singură-s ca cucul.
Vină, bade, și-i vedea
Patul și perina mea
Mi se pare noapte mare
Și pernuța drob de sare,
Mi se pare noaptea anul
Și pernuța bolohanul.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă suferința unei femei părăsite de cel drag, care tânjește după el. Ea descrie starea ei de dor și singurătate, comparând-o cu imagini puternice din natură și viața rurală.