Sus pe culmea dealului
Îi imașul satului
Cântă cobza de răsună
Hop și eu c-o strigătură
Joc fără chiuitură
Îi ca vatra fără căldură
Joc roata fără șură.
Roata, roata lângă claie
Și pași pe mușuroaie
Poate fânul s-a-nverzi
Și flăcăii l-or cosi
Bine cobza dă-i și zi-i
Tropotit cu năbădai
Și trage fânul din clăi măăăăăi.
Badea-mi face semn să tac
Astăzi strig mâine nu tac
Haaai zi-i cobzare nu îmi pasă
Vorbe rele c-o să-mi iasă
Lumea-mi zice că-s buiacă
Eu zic că mi-i lumea dragă
Nimi n-are ce să-mi facă
Omu-n joc se-nveselește
Doru și-l mai ustoiește până ce îmbătrânește.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera veselă a unui dans tradițional la sat. Versurile celebrează bucuria de a trăi și de a se distra, ignorând convențiile sociale și bucurându-se de muzică și dans.