Pe sub deal, pe sub pădure
Fuge-o nevăstuică-n lume
Fugărită de bărbat
Și cu pruncul nescăldat.
Ea fugea, pruncu-i plângea,
Doi voinici mi-o ajungea,
Doi voinici cu doi cai murgi
În cojoace de haiduci.
– Stai, nevastă, nu fugi
Că pruncul ți-om adormi
Noi i-om face-un legănaș
Tocmai sus în brădănaș.
Brădănașul s-o clăti
Pruncul ți l-om adormi
Și noi i-om cânta frumos
Să nu dea din leagăn jos,
I-om cânta ușor, linuț
S-adoarmă în legănuț.
Sensul versurilor
O nevăstuică fuge de bărbat cu pruncul. Doi voinici apar și promit să adoarmă copilul într-un legănaș făcut într-un brad, cântându-i frumos.