Badea-i țapinar
În munți la Barnar
Și pe-acasă vine rar,
Vine tot răruț
Că n-am alt drăguț
Numai omul meu negruț,
Când coboară-n sat la vale
Casa-i toată sărbătoare.
Merg tot apăsat
Când pornim în sat
Parcă-s iedera pe-un brad,
Cine ne-a grăi
Nu ne-a amuți,
Nimeni nu ne-a despărți,
Că mi-i drag să știe satul
Că-s totuna cu bărbatul.
Zic cu jurământ
Cât oi fi să cânt
Că mi-i drag pe-acest pământ,
Când m-am măritat
Lumea o aflat
Că-mi iau munte de bărbat
Și văzând că-mi merge bine
Unii-au zis că nu-i de mine.
Și mi-am pus în gând
Tot cu jurământ
Bărbățelului să-i cânt
Tot de doruri multe
Dragul să m-asculte
Să-i fie usor pe munte,
Când a fi omătul mare
Și tot codrul o ninsoare
Brazii or cădea ușor
Printre cântece de dor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unei femei pentru soțul ei, un țapinar din munți. Ea își declară devotamentul și dorința de a-i alina singurătatea prin cântecele ei, indiferent de greutățile vieții.