Ard-o focul cale lungă
Pân-ajung, badea se culcă,
Ardă-l focul drumul lat
Pân-ajung, badea-i culcat.
Of, of, of și Doamne, Doamne,
Cum mai doarme badea, doarme,
Numai eu nu pot dormi
Că mă seacă gândurile.
Gândurile de la bădiță
Le-aș încărca-ntr-o căruță
Și cu lanțul le-aș lega
Și-napoi i le-aș căra.
Dar mă tem c-a bate vântul
Și s-or prăpădi pe drum,
Drumu-i rău și droburos
Și-or pica toate pe jos
Și-or veni iară la mine
Și mai dor mi-a fi de tine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete față de badea ei, accentuat de gândurile care o împiedică să doarmă. Ea își imaginează cum ar putea scăpa de aceste gânduri, dar se teme că le-ar pierde pe drum, intensificându-i astfel dorul.