Sofia Rotaru – Să Vii

Să vii în fapt de seară, să vii, să vii, să vii.
Cu luna solitară în apă străvezie.
Încet să-mi bați la ușă, să-mi bați la geam ușor.
Cu vorba cea mai blândă, cu cel mai blând fior.
Să vii în miez de noapte, să vii, să vii, să vii.
Când crezi din stins de șoapte senin luceferii.
Din lungă așteptare, din vis neîmplinit,
Din da și nu pe urmă, din taină în sfârșit.
Floare de dor adun
Dorului dor să-i spun
Floare de dor culeg
Dorul de dor să-mi leg.
Să vii în zori de ziua, să vii, să vii, să vii.
Nesomnul când se-aciua în liniști purpurii.
Prin luncă înverzită prin codrul meu umblat,
Prin lan de spice coapte tu înger și bărbat.