Zboară, zboară în cer cocoarele,
Atingând cu aripa soarele.
Poezia toamnei scriu cu dor,
Frunza acestui suflet căzător.
Vântul bate și bat orele,
Noi rămânem doar cu florile.
Melodia vieții mele o îngân,
Apa trece, pietrele rămân.
Primăvara va veni,
Pietrele vor înflori,
Voi cânta iubirea, pacea, fericirea,
Viața voi cânta!
Ploaia cade și cad stelele,
Găurindu-ne umbrelele.
Revenim târziu din toamnă și din ploi
La iubirile ce ard în noi.
Zboară, zboară triste zilele,
Noi rămânem cu iubirile.
Melodia vieții mele o îngân,
Apa trece, pietrele rămân.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre ciclicitatea vieții și despre speranța pe care o aduce primăvara, chiar și după perioade dificile. Chiar dacă timpul trece și există momente triste, iubirea și frumusețea naturii rămân constante, oferind alinare și bucurie.