Codrii mei bătrâni,
Prietenii mei buni
Doinele v-ascult
Venind din buni-străbuni.
O iarbă verde,
Un freamăt dulce,
O pasărică pe ram,
Boltă senină.
Unde m-aș duce,
Unde m-ar duce
Tot voi rămâne
Pe veci Codru, cu tine.
Codrii mei frumoși
Și veșnic foșnitori
Aripi știți să dați voi
Fiecărui dor.
O iarbă verde,
Un freamăt dulce,
O pasărică pe ram,
Boltă senină.
Unde m-aș duce,
Unde m-ar duce
Tot voi rămâne
Pe veci Codru, cu tine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă și nostalgică cu natura, în special cu codrii, văzuți ca prieteni și sursă de inspirație. Vorbitorul își exprimă dorința de a rămâne conectat cu acest loc pentru totdeauna, găsind în natură un refugiu și o sursă de împlinire.