Printre gânduri uitate și cearșafuri moi
Între vise furate și promisiuni în doi
A mai rămas ecoul tău
Și parfumul pe pernă mă face să vibrez din nou.
Și te caut, te caut mereu
Dar te-ai pierdut în sufletul meu
Și-ncerc să m-apropii, dar este prea greu
Sunt prizoniera în zâmbetul tău.
Și am rămas noi, la fel de departe, la fel amândoi
Înec lacrimi în ploi și rog nopțile să te aducă-napoi
Nu te-ndepărta, căci simt că mă sting fără ea
Fără dragostea, dragostea ta..
Se-ncheie la fel și-ncerc să zâmbesc
A fost altă noapte, nimic altceva
Repet în gând că te iubesc
Doar tu ești insomnia mea
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și melancolie resimțit în timpul insomniei, cauzată de pierderea unei iubiri. Naratorul se simte prizonier al amintirilor și caută disperat persoana iubită, dar se confruntă cu realitatea distanței dintre ei.