Barca.
Tot nu m-am vindecat de tine
Şi, chiar de-aş fi mai sănătos
Mi-aş mai dori puţin de bine,
Din tot ce-aveam mai de folos.
Avut-am de ales, cum poate
Chiar orice amorez s-o facă,
Dar m-am trezit târziu în noapte
Vâslind tot singur, într-o barcă.
O barcă ce plutea-n derivă
Şi cu ea, doar singur eu,
Simţeam cum îmi puneam colivă
Peste tot cerul, curcubeu.
Şi mi te-am vrut puţin, la mine
În barca vieţii scufundată,
Ca să unim două destine,
Ce nu se vor uni vreodată.
Dar vai, încerc apoi ca să înot
Printre mai tumultoase valuri
Şi realizez că nu mai pot,
S-ajung la crucea dintre dealuri.
La care să mă-nchin pios
Şi doar să sper că parcă, parcă,
Cândva, luptând făr’ de folos
Te vei urca, la mine-n barcă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui suflet rănit după o despărțire, care se simte singur și pierdut, dar încă mai speră la o împăcare. Barca devine o metaforă pentru viață și pentru călătoria solitară prin suferință.