O să plec acum pe drumul vieții
O să mut din cale nămeții
Prin pustiu apă și foc
Și nu știu dacă pot să mă-ntorc.
O să plec acum pe drumul vieții
O să mut din cale nămeții
Prin pustiu apă și foc
Și nu știu dacă pot să mă-ntorc.
Să nu crezi că nu știu ce e durerea
Niciodată n-am umblat să fac averea
Din lucruri mărunte mi-am făcut plăcerea
Și când eram trist cântam Guantanamera.
Nu mai am atâtea teste
Ce mă ține treaz e guma care o mestec
Și fetele ce trec pe lângă mine
Galagia orașului mă ține
Cu toate că mi se-nchid ochii
Îmi ard pleoapele
Stau în autobuz
Plin de cearcăne
Rupt de lume și acrit de viață
De oameni ce-i știam, dar nu mai au aceeași față.
Mi se-nchid ochii
Îmi ard pleoapele
Stau în autobuz
Plin de cearcăne
Plin de cearcăne
Plin de cearcăne
Plin de cearcăne.
O să plec acum pe drumul vieții
O să mut din cale nămeții
Prin pustiu apă și foc
Și nu știu dacă pot să mă-ntorc.
O să plec acum pe drumul vieții
O să mut din cale nămeții
Prin pustiu apă și foc
Și nu știu dacă pot să mă-ntorc.
Merg înainte, numărând pașii
Sperând că următorul o să mă apropie
De locul unde vreau să-ajung
De omul care o să fiu curând.
Că unde sunt acum nu e rău, dar pot mai bine
Și, de fapt, cred că tot tine de mine
Iar speranța mă ține pozitiv
Mă îmbracă, îmi cheltuiește orice ritm.
Mi se-nchid ochii
Îmi ard pleoapele
Stau în autobuz
Plin de cearcăne
Plin de cearcăne
Plin de cearcăne
Plin de cearcăne.
O să plec acum pe drumul vieții
O să mut din cale nămeții
Prin pustiu apă și foc
Și nu știu dacă pot să mă-ntorc.
O să plec acum pe drumul vieții
O să mut din cale nămeții
Prin pustiu apă și foc
Și nu știu dacă pot să mă-ntorc.
O să plec, mama, o să plec
O să plec, tata, o să plec
O să plec, baby, o să plec
O să plec, mama, o să plec
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie personală, o plecare spre un viitor incert, dar plină de speranță. Protagonistul se simte rupt de lume și obosit, dar își păstrează optimismul și dorința de a evolua.