Strofa I (Stelica) :
Rece din start, tun și fulger, ce secer de fapt
Raul ce-mi trece din cap, când recit dedicat
Recentrez despicat, des nesigur pe timpul dat
Mie și ție când ne-am ridicat, sufletul știe ce era de fapt
Și știm despre frigi din sfera vieții, despre frig modern
Rece, frig din era gheții, și-acum e totu’ ger
Cu toți greșiții, și-asta-i doar un semn
Citiți-l sau stați ghem, c-asta nu-i vreun recviem
Decide-te, da, e cazu’ să mai stingi lumina la birt
Că ești mereu rece, ca două cuburi peste 50 de spirt
Dar când vreau să fiu aproape de tine, ăsta-i clar un film
Clar un mit bine prins, și vad că tot m-agit acid
Vreau să schimb camera cu tot cu planul, că sunt genul
Simt respectul când e zero, sau subțire, ca hymen-ul
Uite-mi felul, lasă-mi duma tare care-ți crapă cerul
Simte fiori în mediul ăsta unde-i tot mai aprig gerul.
Strofa II (Sisu) :
Probabil pentru iertare-ți trebuie căldură
Dar știu sigur, pentru drum îți trebuie scândură
De-aia merg mult pe braț, pe munți unde-i vânt și furtună
Dacă febra-i prea dură, dă-mi chitină, n-am cerut vreo cunună
Viața-i o luptă, așa că dă-mi o armură
Să nu poa’ să ajungă la mine trădător sau minciună
Dacă ești bun, ești luat în glumă
Dacă ești rău, trebuie să fii eradicat neapărat de parc-ai fi ciumă
Deci rămâi în echilibru înghețat, interpretând semne care te-ndrumă
Așteptând trâmbițe care nu sună
Hrănindu-ne circul cu o nouă formă de literatură
Care ai putea spune c-are căldură
Dar noi știm că nu-s stele, doar asteroizi înghețați pe centură!.
Refren (Ska’nk) :
Ești din ce în ce mai rece, izolat în universal tău
Ești ghețarul ce refuză false forme de căldură în cercul său
Totu-n jurul tău devine-acum din ce în ce mai clar
Gândurile tale sunt mai reci ca gheața ce stă în pahar.
Bridge (Stelica) :
Am ales pentru mine simțuri, clar
Simțuri tari, pe râu cu zimți, și iar duc lupta, și-un justițiar
Știu ce spun, sunt mic, și-n subsidiar
Țin torțe cu lumină doar de sus, m-auzi cu har.
Strofa III (Sisu) :
De ce trebuie să fii rece?
Am să caut câteva motive și enumăr zece
Știi cum e când timpu’ trece:
Fiecare-și construiește ce-și dorește
Și dacă vecinul strălucește
Trezeste invidii și interese
Rămâi rece, dacă inamicii încearcă să te discrediteze
Calm și concis, când încearcă să argumenteze
Al treilea motiv, în cadrul acestei teze
E mintea ta, creată să analizeze
Trebuie temperaturi joase ca să sintetizeze
Plus că dacă cercetezi la rece
Sesizezi că poți sincretiza mai multe interese
Chestiunea asta o să te propulseze la viteze uriașe
Dacă ești rece, nu te topești nici în anturaje frumoase..
Al șaselea motiv pe care-l pot invoca
E luciditatea pe care o poți antrena
Ca să poți exploda
Plus că-n al șaptelea rând,
Te-ajută să nu-ți clocotească vreun gând
E clar că victoria se-adjudecă de cele mai multe ori plângând
Și merită fiecare os rupt!
Al nouălea punct
E că te menține pe drum ca un tăvălug
Și al zecelea motiv pe care ți-l aduc
E că dacă n-ai fi rece, n-ai putea fi topit de-acest rug
Tăiat de-acest strung
Educat de parc-ai fi prunc
Gândit de-acest gând!.
Refren
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul de "a fi rece" ca mecanism de apărare și strategie de supraviețuire în fața provocărilor vieții. Versurile sugerează că menținerea unei stări de echilibru emoțional și luciditate, chiar și în situații dificile, este esențială pentru a naviga prin obstacole și a atinge succesul. Refrenul subliniază izolarea și claritatea gândurilor reci.