[Spectru]
Eu țin ceru’ și stelele, ca Atlas, pe umerii mei
Care țin la rândul lor păcate și mâini de femei
Eu țin ceru’ și stelele, ceru’ și stelele..
[Sisu]
Sunt o tornadă și dacă
Nu-mi respect rutina, explodez ca o grenadă
Mă mențin într-un fel de echilibru pe stradă
Chiar dacă viața ne încearcă, știu că-i un lanț ce ne leagă
Chiar dacă unii o neagă..
Doar sunt sentimente, n-au cum să le șteargă
Viața e frumoasă, totodată lungă
Dacă e trăită cum trebuie și o zi poa’ să îți ajungă
„Dar atunci, cine mai cântă? Cine o să mai spere și plângă?
Cine o să mai trăiască în umbră? Cine se duce spre lumină în fugă?”, ai spune
Trage o glugă pe cap, țintește-l pe cel mai băiat
Sau pe cel mai bogat, toți sunt oameni de fapt
Cazi în păcat, te ridici împăcat
Dacă împarți, n-ai cum să nu fii împărat.
Eu țin ceru’ și stelele, ca Atlas, pe umerii mei.
[Spectru]
Care țin la rândul lor păcate și mâini de femei
Eu țin ceru’ și stelele, ceru’ și stelele..
[Sisu]
Împărțim tot, emoții și sentimente
Bani și acarete, nu trupuri de fete
Suntem vagabonți de modă veche
Pasionați de lirică, punem sunet în ureche
Caută-ne prin cartiere, împărați pe paliere
Împărțim bile și băgându-le în vene
Acum totu’ s-a schimbat, e altă vreme
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru semne, pentru înțelepciune în catrene
Caut putere, să pot face tot ce mi se cere
Că ce-mi place fac de plăcere, d-aia nu mă plâng de durere
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre greutățile vieții și despre cum indivizii se străduiesc să mențină un echilibru. Sugerează că împărțirea resurselor și a emoțiilor poate duce la un sentiment de împlinire și la depășirea obstacolelor.