Aș putea fi bun cu tine, să nu mă cert cu nimeni
De acord cu tot ce e rău și tot ce-i bine
Dar eu știu că adevărata strălucire vine din asprime
De-aia, fă-mi rău, ca într-o bună zi să poa’ să-mi fie bine
Și, promit, c-o să te-nvăț, la rândul meu, tot ce-am văzut mai rău
Până o să te fac să vomiți tot ce-ai băgat în stomacul tău
Și ochii ți-au pus în sinapse
Te caută niște curve, zi-le să te lase, că nu-s așa periculoase
Și n-au văzut nici jumătate
Din ce poate cu adevărat o minte bolnavă să arate
Vino mai aproape de fierăstrăul ăsta cu dinți de diamante
Cu cât tai mai adânc, cu atât salvarea-i mai aproape.
Cinci minute și auzi pe podea lanțul cum cade
Da-mi o torță, să pot să pun foc peste tot în cetate
Da-mi o forță să adun poamele înainte să fie stricate
Taie din crengi, încep să-mi pară toate uscate.
Caut, zi de zi, înțelesul visului
Lumina de la capătul cartierului
Ma poartă spre o poartă-n lumea nu știu cui
Dar nu mă simt al nimănui, nu [x 2].
Cum să mai vezi soare, când ți-ai adus pe stradă ploaie
În viață gunoaie, otrăvuri în aer
Sinceritatea are alură de fraier
Dar scoate răceala din tine de parcă ar fi o aspirină Bayer
Adevarul nu te răsplătește cu vreun Porsche Cayenne
Nu, nu te plimbă în el, îți dă doar caracter, zici că-i de fier
Te face să strălucești, zici că-i lumina din cer
Da’ cine-i demn să cadă lumina pe el, Isop ajunge, nu vreau Ariel
Ca noi suntem murdari de zici c-am lucrat pe șantier
Doar că munca e sfântă, noi am lucrat în cartier
Și am împărțit bile și beri, luni și ani grei
Când vine răsăritul, dispare din viața noastră orice fel de umbră a lui Grey
Noi nu ne batem pe lei, noi îi batem pe zei
Ca noi credem în lucruri mult mai mari decât ei
Viața mea întotdeauna se împarte la trei.
Tu zi-mi care parte o vrei, care parte o vrei.
Caut, zi de zi, înțelesul visului
Lumina de la capătul cartierului
Ma poartă spre o poartă-n lumea nu știu cui
Dar nu mă simt al nimănui, nu [x 2]
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare a sensului vieții într-un mediu dificil, marcat de greutăți și deziluzii. Naratorul caută lumina și speranța, dar se simte dezrădăcinat și neaparținând nimănui.