Asta e pentru cei care au plecat departe,
Departe de familiile de acasă, înfometate.
În țări occidentale, care vor săraci,
Amărâți, să muncească pe bani puțini, în draci.
Asta e pentru cei care, deși nu au,
Nu fură, nu înșală și nici în cap nu dau.
Deși sunt furați, zi de zi sunt înșelați,
De un guvern ce îi transformă în ratați!
Asta e pentru cele care știu ce înseamnă,
Să fii o nevastă bună și cum să fii o mamă!
Asta e pentru cei plecați în război,
Deși știu bine, arabii nu au nimic cu noi!
Pentru câteva sute euro în buzunar,
Moare un roman, trăiește bine un american!
Asta e pentru cei din închisori,
Care sunt acolo ca să scape adevărații infractori.
…………………
Asta e pentru cei ca mine și cei ca tine,
Pentru cei din autobuz și-aia din limuzine.
E povestea oamenilor care încă încearcă,
A celor despre care ar trebui să se vorbească.
Asta e pentru cei ca mine și cei ca tine,
Pentru cei din autobuz și-aia din limuzine.
E povestea oamenilor care încă încearcă,
A celor despre care ar trebui să se vorbească.
…………………
Asta e pentru copiii din orfelinate,
Și pentru toți cei care sunt lăsați mereu deoparte.
Pentru părinții noștri, mame și tați,
Pentru prieteni, veri, surori și frați.
E pentru cei ce sunt un sânge și o credință, toți,
Cei de prin cartiere, cuminți sau hoți.
Pentru pustii și copiii care cresc,
Pentru românii care au urcat pe Everest.
E pentru cei de care ar trebui să se vorbească,
Dar sunt lăsați uitați, e mentalitatea românească.
Asta e pentru românii care sunt între străini,
Și pentru toți cei care au murit ca noi să fim,
Liberi, să decidem, nu să ucidem,
Idei care ne fac ce suntem.
E pentru cei care nu se tem de ce urmează,
Pentru familia și fiii noștri de acasă.
…………………
Asta e pentru cei ca mine și cei ca tine,
Pentru cei din autobuz și-aia din limuzine.
E povestea oamenilor care încă încearcă,
A celor despre care ar trebui să se vorbească.
Asta e pentru cei ca mine și cei ca tine,
Pentru cei din autobuz și-aia din limuzine.
E povestea oamenilor care încă încearcă,
A celor despre care ar trebui să se vorbească.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus oamenilor simpli, celor care se luptă cu greutățile vieții, celor uitați de societate și celor care au plecat departe de casă. Este un strigăt de recunoaștere pentru valorile umane și pentru cei care merită să fie auziți.